Grandoman fără sens

Ah! Cine te crezi tu, copil naiv?
Chiar ai impresia că zeii vor juca precum le cânți tu? Cum îndrăznești să visezi că Olimpul îți stă la picioare? Ești prost și te supraestimezi. Te cațeri cu ghearele de vise pe care nu ar trebui să le visezi; pentru că visele te dărâmă! Te conduc prin lumi idilice, îți dau iluzia supremației, pentru ca apoi să te zdrobească. Te vei trezi gol și pustiit iar acele vise mânate de megalomanie îți vor râde în nas ca niște nesuferite ce și-au bătut joc de imaginația ta.
Off! Ce bogată e imaginația omului. Mai bogată decât mintea sau sufletul său. Și întortocheată asemenea un labirint prin care alergăm toată viața, fără a căuta ieșirea, ci din contră, centrul. Ca un duel în care cu cât suntem mai orbiți de vanitate și de o siguranță iluzorie, cu atât suntem mai aproape de pierzanie. Și ca de fiecare dată, ajungem să fim îngenuncheați de noi înșine. De mintea, de sufletul și de imaginația noastră.

...

Tu eşti cel care mă aşteaptă.
Eşti cel care îmi ascultă inima,
Cel care-mi absoarbe cuvintele.
Şi niciodată nu ţi-a fost frică de nebunia mea.

Tu eşti cel care îmi citeşte versurile.
Eşti cel care îmi ascultă notele,
Cel care îmi iubeşte esenţa.
Şi niciodată nu a încetat să îmi adore pielea.

Eşti cel pe care şi-l doreşte orice femeie nebună, visatoare, însetată. Dar unde eşti?

“Aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră!” C.B.

Fata din gradina

Aş fi putut jura că s-a contopit cu natura. Parcă şi vedeam cum îi răsar flori de după urechi iar picioarele i se transormau în tulpina. Mă întreb, oare la ce se gândeşte? Cred că trecuse o oră de când stătea acolo...şi devenea una cu grădina.
Îmi plăcea să o privesc şi să îmi imaginez că e din altă epocă. Că şi ei, cei care o contemplau sunt din altă epocă şi că noi toţi trăim într-o lume în care tot ce e dincolo de grădină nu există.
Rochia i se continua în iarba iar iarba începea din rochie... Îmi era teamă că o să rămână acolo pentru eternitate. Şi nu ar fi deloc corect! Vreau să o vad cum se mişcă, să o miros, să o aud, să o simt. Dumnezeule! Ştiam că e mult mai mult în spatele acelui zâmbet.
Începusem să cred că mă comport ca un idiot interbelic. Trebuia să fac ceva...

Tot toamnă e şi primavara asta

-Uite, vezi furtuna aia?
  Tocmai a părăsit capul vreunui adolescent îndrăgostit și se îndreaptă către al tău. Ai văzut și tu ce vijelie a fost azi-noapte. Îți băteau în geam toate ideile alea stupide și frigul te cutremura până în măduva oaselor. Te-ai băgat în pat și ai stat așa,ghemuită până ai adormit. Din păcate ai început să visezi tot furtună. Te-a urmărit până în locul acela pe care îl credeai ireal.
  Te-ai trezit transpirată și prea devreme. Ochii îți erau injectați, pielea galbenă și părul îmbâcsit de fumul de aseară.
- 'Tu-ti gura ta de copchilă! Ce ți-am zis eu să nu te mai îndragostești!?!
  Tușeai și tremurai ca moșii aia de la Acapulco. Aia care fumează Winchester și beau pojircă încă de când aveai tu juma' de metru.
Parcă se mai liniștise vremea. Ploua mocnit...cu lacrimi de crocodil. Îți mai fulgera din când în când câte o amintire. Cum făcea aia, cum zicea aialaltă. Și parcă îți cam venea să te piși pe tot și să iei dracu' un coldrex, că n-a mai murit nimeni din dezamăgiri. Nu?
  Ia uite! Începe din nou...

A.

I se sfărâma asfaltul sub picioare.
Se înclinau copacii iar frunzele îi răstălmăceau privirea.
Și toate astea când pășea prin mintea ei.
Puțin îi păsa...arunca, izbea, zbiera,
De parcă era în mintea lui.
Iar ea...rămane ghemuită în gânduri ascultându-le liniștea.
Stelele îi șopteau ironice:
"te iubea până la noi cândva”
[Râsete haotice îi acaparează auzul]
-Ah!Ce copil naiv ai fost!Nu plânge!
Cu toate acestea, lacrimi cristaline îi inundă inima, sufletul și mintea. Atât de pur, frumos și complicat de simplu...
Nu îi mai aude respirația în spatele ei, nu îi mai simte palma-n palmă. Adoarme.

Adulter

O altă ea iţi mângâie acum obrazul
Îmbatrânit de curve şi alcool.
Dar ei nu-i pasă că iubeşti un înger
Te vrea aşa …să stai nepăsător
Te uiţi în ochii-i verzi şi vezi
Cum trec sătulă prin mulţime
Îţi pasă ,dar nu crezi.
Şi te întorci, mă iei la braţ,
Îmi ceri să fug cu tine în apus
Să uit că mi-ai fost nesupus.
Zici că regreţi, că vei uita de lumea toată.
Ai vrea să fie cum a fost odată.
Dar eu zambesc cu-n aer nonsalant
Mă uit în ochii-ţi trişti şi văd
Acelaşi vechi şi ieftin curtezan
Şi-mi pare rău…
Căci vechiul meu iubit nu s-a schimbat
De lumea-ntreagă e amorezat
Îţi cer să pleci cu fata ta cu ochii verzi…
Căci nu te vreau, şi nu te-am vrut in veci.

Pătează-ţi inima cu mine

Atunci când te simţi singur, mă vei simţi în fiecare bătaie a inimii.

Îmi vei auzi glasul în toate zgomotele lumii,

Îmi vei vedea chipul în toate culorile florilor.

Pătează-ţi inima cu mine

Pentru aţi fi alături şi când încerci să mă uiţi,

Pentru a face parte din viaţa ta oriunde ai fi.

Gura ta îmi va striga numele când simţi că rătăceşti.

Involuntar,ai să mă iubeşti.

Mai presus de raţiune

Îi e dor de gleznele ei.
De părul moale și pielea catifelată.
Dar totuși, și-o dorește așa cum nu a avut-o niciodată.
Vulnerabilă și tremurând.
Chinuindu-se să-și învigă destinul
și uitându-se înapoi cu regret.
Și-o dorea plângand și nesigură pe sine,
atârnând la pieptul lui, strigând de durere.
Căci dorința de răzbunare
era mai presus de rațiune.

Iubesc?

Iubesc copilul ce să crească îşi doreşte
Iubesc actorul,că şi el mă iubeşte
Iubesc bărbatul pentru că mă împlineşte
Iubesc cam tot ce se iubeşte
Iubesc trupeşte…

Iubesc totul, pentru că nu te pot iubi pe tine. Deşi sutele de motive care stau în calea fercirii noastre încearcă să mă convingă de imposibilitatea unui “noi”, eu continui să aştept. Pentru că acel mic amănunt care ne uneşte pare de o mie de ori mai puternic decât toate celalte motive. Şi indiferent de incapacitatea mea de a fi fidelă, tu ştii că în mintea mea esti doar tu. Nici un copil, actor sau alt bărbat nu mi te poate scoate de acolo.

Inspiratie

În seara asta am chef să scriu.
Despre tot ce-mi trece prin cap.
Aș putea chiar scrie o poezie.
O poezie,aparent fără sens
Fără rimă, ritm sau masură.
Dar pe care totuși tu ai  înțelege-o.

Ar fi despre orice vrei tu.
I-ai lua versurile și ai jongla cu ele
Așa cum doar imaginația ta poate.
Ai muta-o de pe o hartie pe alta
până când cuvintele capătă sens.
Și chiar o imaginație inocentă ar pricepe.

Tu poți.
Mereu poți face lucurile să aibă sens
Și de aceea,draga mea,
Acea poezie ți-o voi dedica ție.
Ca tu să poți face ce vrei din ea.
La fel cum faci și cu inima mea.