Îi e dor de gleznele ei.
De părul moale și pielea catifelată.
Dar totuși, și-o dorește așa cum nu a avut-o niciodată.
Vulnerabilă și tremurând.
Chinuindu-se să-și învigă destinul
și uitându-se înapoi cu regret.
Și-o dorea plângand și nesigură pe sine,
atârnând la pieptul lui, strigând de durere.
Căci dorința de răzbunare
era mai presus de rațiune.
