Aviditate

Nu ți-e de ajuns să ai doar soare?
Tu vrei și lună? și planete?
Copil hain cu negre plete
Făcut din foc, de ursitoare

Nu ți-e de ajuns că ai sclipire?
Tu vrei și aur, și safire?
Și-n marea masă a omenirii
Să fi un zeu al nemuririi?

Dar n-o să ai tu tot ce vrei.
Căci zeii, nu crează zei!

Simple dorinţe

Îmi doresc să te iubesc
Aşa cum peştii iubesc apa.
Să îmi fi esenţial.
Să te simt.

Îmi doresc să mă cauţi
Aşa cum mulţi îşi caută zeii.
Să mă invoci.
Să mă găseşti.

Şi dacă nu va fi de ajuns
Şi nu va fi...
Îmi doresc să mă urmezi
Îţi doresc să mă visezi
Să mă strigi.
Să mă alungi.
Să mă vrei.

Într-un final...
Ca un păgân vei implora
Să îţi salvez sufletul şi inima.
Te voi privi şi afirma:
- Simple dorinţe.

Abandoneaza-ma!

Scoateţi vocea din capul meu
Vreau să aud doar marea.

Scoateţi chipul din ochii mei
Vreau să văd doar nisipul.

Îmi inunzi simţurile
Cu fiecare părticică din tine.
Îmi acaparezi fiinţa
Şi îmi striveşti eul.
Îmi uiţi numele
Şi îmi alungi indentitatea.
Mă laşi pradă necunoscutului
Şi mă îndepărtezi de cele lumeşti
Ca în final să-mi las lumea,
Să mă alatur ţie în neant.

Eu vreau doar să-mi eliberezi trairile si să îmi restrangi gesturile.
Vreau să ma simt din nou completă şi fără tine alături

Pisica mea este boema

Pisica mea imi intra in cap si imi fura din ganduri. Astazi am surprins-o cazuta pe gandurile mele. Avea asa o privire ratacita, plina de sentimente consumate si ceva sentimente noi, placute. Mi-am recunoscut imediat ochii din ochii ei.
Pisica mea uneori imi fura din spirit. Alearga, sare si striga ba cu entuziasm si frenezie ba cu manie si ura. De parca s-au dezlantuit energiile in ea. Iar eu o inteleg pentru ca ma manifesta pe mine.
Pisica mea imi fura din atitudine Merge tantosa si sfidatoare de parca ar vrea sa darame toate zidurile lumii, dar la primul zgomot puternic se ascunde sub pat.
Pisica mea viseaza ca mine, iubeste ca mine, vaneaza ca mine. Pisica mea e Eu iar eu sunt Pisica mea. Pisica mea este boemă.

Sunt dependenta

Sunt dependentă de tot ce există în viața mea. De la lucruri la sunete, oameni la sentimente. Sunt dependentă și de mine. E o dependență a dracului de greu de depășit. Există vreo asociație ceva? Sau pe mine cine naiba mă vindecă?
Sufăr de indecizie, am fobie de viitor, și îmi tărăgănez prezentul. Cam multe pentru un om așa vesel. Sau poate că sufăr de veselie. Și uite așa m-am hotărât să fiu ipohondră ca să sufar de tot ce mi se năzare.
Dar parcă tot nu e bine.
- Băi ochi verzi, tu suferi de ceva? Sau suferi și tu tot prin ochii mei?
Când te gândești că sunt atâtea suferințe pe lumea asta, parcă mai tare se înmulțesc. Eu am o vorbă: dacă vrei să schimbi ceva în lumea asta, începe de la tine. Căci doar fiind un model îți poti permite să îi înveti pe ceilalți. Nu e genul ăla de vorbă pe care o zici la toată lumea și în orice conversație. E de aia pe care o zici pentru sine.
Și cum ziceam: sunt dependentă! O dependență pe care o hrănesc și o dezvolt singură. Fără dealeri, fără anturaj sau ce mai vrei tu. De aia care îți sparge sufletul nu creierii.