Sacrificiu

De mă iubești, nu-mi da comori furate
De mă iubești, dă-mi aripi parfumate.
Și-n nopți tăcute,
pe vechea stâncă a templelor pierdute
Să mi le-aduci drept jertfă, însângerate.

De mă iubești, nu-mi da cuvinte otrăvite
De mă iubești, s-alegi cuvinte potrivite
Și-n zilele cu roșu cunoscute,
să-mi dai povața nopților pierdute
Când și strigoii sunt în stare să te-asculte.

De mă iubești, să-mi dai o rimă prost aleasă
Despre un print și scumpa lui mireasă
Și-n lumea zeilor de altă dat`
Să mă aștepți, amant înjunghiat

Fuziune

Simt orașul cum îmi aleargă prin nări, coboară în plămâni, apoi în sânge și mi se izbește de suflet cu o putere pe care nici tu nu credeai că o are. “You can run away from the person you are”, îmi strigă ceva din playlist. Dar nu. Eu nu fug de. Eu alerg după.
Alerg după mine, după cine obișnuiam să fiu, după ce aș vrea să ajung. În nici un caz nu „fug de”, pentru că eu sunt însetată de cunoaștere.Atât de însetată încât nu vreau să o forțez. O urmăresc din umbră, mă pitesc după un colț de carte iar când se îndepărtează prea tare, alerg  după ea. Așa cum alerg după mine.
Mi-ar plăcea să mă observe într-o zi și să se îndragostească de mine. Să își așeze capul în poala mea, să o absorb, să o venerez, să mi se dăruiasca cu totul.
Atunci aș deține ceea ce omenirea și-a dorit dintotdeauna: cunoașterea absolută. Pentru că eu însumi aș deveni cunoașterea.

Memorii

Astepti ploaia sa iti curate pielea de amprente si mintea de lasitate.
Te uiti dincolo de geamul zoios si vezi balti pline de pasi.
Langa, niste melci ce se grabesc spre casa cu capetele goale si fara umbrela
"Ploua copile, nu ai voie sa iesi din casa!"

Acum poti sa iesi cand vrei, ba chiar desculta si fara pelerina.
Poti sa dansezi in ploaie, sa alergi prin balti, sa strivesti melci si imagini de apa.
Ca apoi sa te intorci uda in fotoliu, sa stai sorbind o cana de ceai fierbinte.
Mereu de tei si cu multa lamaie. El inca nu stie ca nu iti place altfel.

Copacul mare din fata blocului inca te judeca, dar tot ii lipsesti.
Cum ieseai din scara ii vedeai privirea carcotasa - mascata uneori de un zambet fals.
Bancile, leganele, boschetii, florile profesorului decedat,
Toate faceu parte din tine si din copii crescuti pe nesimtite.

Bei incet si cu inghitituri mici. Ingandurata, uda, murdara.
Inchizi ochii inspirand vaporii calmantului de tei...
Te acopera cu o patura, crezand ca dormi. Cea alba, de la strabunica ta.
-Dumnezeu sa o ierte!-

...

De mintea mea mi-e cel mai frica
Chiar de nu-i proasta si nici mica
De suflet nu imi e teroare
Nici cand ma macina si doare

Dar mintea mea e mai a dracu'
Gandeste mult, despica'n patru
La tot ce vrea si ce nu vrea
Nu pot lupta doar eu cu ea

Velocitate

Zilnic te caut in fiecare por al pielii mele
Si te gasesc cu greu, ratacit prin epiderma.
Apoi dispari, mi te ascunzi prin vene
Si nu mai stiu nimic de tine o vreme.

Te vad tarziu in nori si printre stele
Pasesti timid, ma cauti doar cu privirea
Ti-e dor de noi, de mine, de placere
Si nu te mai intereseaza nici macar iubirea.

Eu te alung, te caut, te iert.
Ti-e pofta, sete si ce vrei de tu de mine.
Hai lasa-ti mainile intr-ale mele.
Si buzele si tot ce ai mai bun in tine.

Aviditate

Nu ți-e de ajuns să ai doar soare?
Tu vrei și lună? și planete?
Copil hain cu negre plete
Făcut din foc, de ursitoare

Nu ți-e de ajuns că ai sclipire?
Tu vrei și aur, și safire?
Și-n marea masă a omenirii
Să fi un zeu al nemuririi?

Dar n-o să ai tu tot ce vrei.
Căci zeii, nu crează zei!

Simple dorinţe

Îmi doresc să te iubesc
Aşa cum peştii iubesc apa.
Să îmi fi esenţial.
Să te simt.

Îmi doresc să mă cauţi
Aşa cum mulţi îşi caută zeii.
Să mă invoci.
Să mă găseşti.

Şi dacă nu va fi de ajuns
Şi nu va fi...
Îmi doresc să mă urmezi
Îţi doresc să mă visezi
Să mă strigi.
Să mă alungi.
Să mă vrei.

Într-un final...
Ca un păgân vei implora
Să îţi salvez sufletul şi inima.
Te voi privi şi afirma:
- Simple dorinţe.

Abandoneaza-ma!

Scoateţi vocea din capul meu
Vreau să aud doar marea.

Scoateţi chipul din ochii mei
Vreau să văd doar nisipul.

Îmi inunzi simţurile
Cu fiecare părticică din tine.
Îmi acaparezi fiinţa
Şi îmi striveşti eul.
Îmi uiţi numele
Şi îmi alungi indentitatea.
Mă laşi pradă necunoscutului
Şi mă îndepărtezi de cele lumeşti
Ca în final să-mi las lumea,
Să mă alatur ţie în neant.

Eu vreau doar să-mi eliberezi trairile si să îmi restrangi gesturile.
Vreau să ma simt din nou completă şi fără tine alături

Pisica mea este boema

Pisica mea imi intra in cap si imi fura din ganduri. Astazi am surprins-o cazuta pe gandurile mele. Avea asa o privire ratacita, plina de sentimente consumate si ceva sentimente noi, placute. Mi-am recunoscut imediat ochii din ochii ei.
Pisica mea uneori imi fura din spirit. Alearga, sare si striga ba cu entuziasm si frenezie ba cu manie si ura. De parca s-au dezlantuit energiile in ea. Iar eu o inteleg pentru ca ma manifesta pe mine.
Pisica mea imi fura din atitudine Merge tantosa si sfidatoare de parca ar vrea sa darame toate zidurile lumii, dar la primul zgomot puternic se ascunde sub pat.
Pisica mea viseaza ca mine, iubeste ca mine, vaneaza ca mine. Pisica mea e Eu iar eu sunt Pisica mea. Pisica mea este boemă.

Sunt dependenta

Sunt dependentă de tot ce există în viața mea. De la lucruri la sunete, oameni la sentimente. Sunt dependentă și de mine. E o dependență a dracului de greu de depășit. Există vreo asociație ceva? Sau pe mine cine naiba mă vindecă?
Sufăr de indecizie, am fobie de viitor, și îmi tărăgănez prezentul. Cam multe pentru un om așa vesel. Sau poate că sufăr de veselie. Și uite așa m-am hotărât să fiu ipohondră ca să sufar de tot ce mi se năzare.
Dar parcă tot nu e bine.
- Băi ochi verzi, tu suferi de ceva? Sau suferi și tu tot prin ochii mei?
Când te gândești că sunt atâtea suferințe pe lumea asta, parcă mai tare se înmulțesc. Eu am o vorbă: dacă vrei să schimbi ceva în lumea asta, începe de la tine. Căci doar fiind un model îți poti permite să îi înveti pe ceilalți. Nu e genul ăla de vorbă pe care o zici la toată lumea și în orice conversație. E de aia pe care o zici pentru sine.
Și cum ziceam: sunt dependentă! O dependență pe care o hrănesc și o dezvolt singură. Fără dealeri, fără anturaj sau ce mai vrei tu. De aia care îți sparge sufletul nu creierii.