Memorii

Astepti ploaia sa iti curate pielea de amprente si mintea de lasitate.
Te uiti dincolo de geamul zoios si vezi balti pline de pasi.
Langa, niste melci ce se grabesc spre casa cu capetele goale si fara umbrela
"Ploua copile, nu ai voie sa iesi din casa!"

Acum poti sa iesi cand vrei, ba chiar desculta si fara pelerina.
Poti sa dansezi in ploaie, sa alergi prin balti, sa strivesti melci si imagini de apa.
Ca apoi sa te intorci uda in fotoliu, sa stai sorbind o cana de ceai fierbinte.
Mereu de tei si cu multa lamaie. El inca nu stie ca nu iti place altfel.

Copacul mare din fata blocului inca te judeca, dar tot ii lipsesti.
Cum ieseai din scara ii vedeai privirea carcotasa - mascata uneori de un zambet fals.
Bancile, leganele, boschetii, florile profesorului decedat,
Toate faceu parte din tine si din copii crescuti pe nesimtite.

Bei incet si cu inghitituri mici. Ingandurata, uda, murdara.
Inchizi ochii inspirand vaporii calmantului de tei...
Te acopera cu o patura, crezand ca dormi. Cea alba, de la strabunica ta.
-Dumnezeu sa o ierte!-