Eu, tu... și ei

I.
Suntem noi doi,
Şi-o lume-ntreagă între noi.
O lume plină de iluzii,
O lume plină de noroi.

Şi-ncerc să trec de voi
Dar vă izbiţi mereu în noi.
Nu ne lăsaţi să zăbovim
E greu cu voi să reuşim.

Şi ţie-ţi pasă, mie nu
Eu te iubesc, dar lumea nu;
Mie nu-mi pasă, ţie da
Eu te iubesc, dar lumea ba.

Strig la ei să mi te dea!
Nu vor. Iar tu te duci...
Nu te gândeşti la lumea mea
Căci pleci, şi nu te mai întorci.

Eu ştiu, inima ta încă mă vrea
Căci lor, nu le pasă de ea.
Ei vor ca tu să stai cu ei
Să uiți, să nu vii între zei



II.
Gândul meu, e-n mintea ta.
E clar. Inima ta încă vrea
Însă te indepărtezi încet spre ei.
Lor nu le pasă de ce vrei.

Eu sunt aici şi încă aştept
Iubesc, şi nu pot să mă-ndrept
Iubesc un suflet zbuciumat.
De voi, de toţi acaparat.

Şi-nconjurat de lumea toată,
Eu ştiu c-ai să te-ntorci odată.
Nu ai curaj, dar încă ştii
Că mă iubeşti, şi-ai să vii.

Nu ai curaj ,dar încă vrei,
De lângă alţii să mă iei.
Căci ştii că poate într-o zi,
Un alt actor eu voi iubi.

„O vrei a ta, a nimănui
Să ştii că-o ai, chiar dacă nu-i
Să o iubeşti necontestat
În mintea ta de încuiat.”