Ţii minte când mi-ai spus că viaţa nu e pictată doar în roz? Şi că uneori pentru a câstiga trebuie să pierzi. Că fericirea e clădită pe un râu de lacrimi, că orice lucru rău are şi o parte bună. Eu te ascultam. Te ascultam,dar visam în continuare la imposibil. La viaţa lipsită de griji,de urât. Dar m-am trezit brusc scufundându-mă în abis. Şi nu mai erai acolo. Nu mai erai acolo să mă salvezi. Să mă fereşti de răutate, să mă înveţi, să încerci să mă iubeşti şi să mă faci să te iubesc... M-am trezit înconjurată de nimic, pierdută în vise,în fum,în deziluzii. Alungată de alb,părăsită într-un gri murdar. M-ai lăsat a nimănui,cand era clar că îţi aparţineam. Mi-ai predat lecţia şi ai plecat...
Îţi este uşor să vorbeşti,apoi să închizi ochii şi să uiţi? Să te prefaci? Să speri? Să rabzi? Să calci în picioare suflete de copii? Să emani indiferenţă? Dacă da,implor sfinţii să îmi dea darul tău. Să-mi arunce slăbiciunile imposibil de arătat, căci doare. Scrijelesc cu unghiile pereţii,iar palmele îmi rămân imprimate pe lutul fierbinte. Timpul îmi permite să sufăr...trece lent. Sufletul îmi zbiară, imitând notele unui pian abandonat. Dar degeaba! Pentru ca tu nu mai eşti să auzi...

Spleen

Sunt murdară.
Murdară de umilinţele societăţii,
De felul vostru de a fi.
De jignirile conştiinţei
De teamă, de adevăr.

Şi nimic nu mă poate curăţa.
Nici măcar a doua parte din mine.
Nici măcar sfinţii
Cu puterile lor dumnezeieşti

Şi sunt sătulă.
Sătulă de greşelile voastre,
De falsitatea voastră.
De felul în care vă purtaţi.
În consecinţa, sunt sătulă de mine!

Şi nimeni nu poate schimba asta.
Nici măcar criticii sau avocaţii.
Nici măcar eu...
Cu nici un fel de putere.

"Un sac de contradictii"

    "Un sac de contradictii", poti tu sa-mi explici exact ce inseamna? Ce inseamna cuvantul contradictie? 

     Ti-am povestit mai demult ca de fapt nu am o singura fire, ci doua. Una din ele gazduieste veselia , zburdalnicia, ironia, dorul meu de viata si in primul rand felul meu de a nu lua nimic in tragic. Inteleg prin asta : sa nu iau in nume de rau flirturile, un sarut, o imbratisare, o gluma mai docheata. Aceasta latura a mea e intotdeauna la panda si o da la o parte pe celalta, care e mult mai frumoasa,mai curata, mai adanca. Partea cea buna a Laviniei n-o cunoaste nimeni, nu-i asa? Si de aceea prea putini ma pot suferi.

      Sunt un clovn care te amuza o dupa-amiaza, dar de care te saturi apoi pentru o luna. De fapt,oamenilor seriosi le par ca un film de dragoste, o simpla distractie,un amuzament intamplator, ceva ce se uita repede, nu de proasta calitate, dar nici prea grozav. Mi-e greu sa vorbesc despre asta...dar trebuie sa o fac....

       Firea mea usoara si superficiala va fi intotdeauna mai tare decat cea profunda si o va birui! Habar nu ai cat am incercat sa o inlatur pe aceasta Lavinie care nu e decat jumatate din cea adevarata. S-o fac sa taca, s-o ascund, nu-i deloc usor si stiu de ce. Ma tem ca vor descoperi in mine o latura care e mai frumoasa si mai buna. Ma tem ca isi vor bate joc de mine, ca ma vor gasi ridicola,sentimentala si nu ma vor lua in serios. Sunt obisnuita sa nu fiu luata in serios; dar numai "Lavinia cea usuratica" e obisnuita sa indure asta, pe cand Lavinia cea profunda, nu, caci e prea slaba. Daca o scot o data cu sila la lumina rampei, pentru un sfert de ora, pe Lavinia cea adevarata,ea se retrage ca melcul in cochilie, dand  cuvantul Laviniei nr.1...

   Astfel Lavinia cea blanda nu a aparut niciodata in societate, doar cand sunt singura cu ea. Stiu exact cum as vrea sa fiu si cum sunt de altfel ...in sufletul meu. Dar din pacate sunt asa doar pentru mine.  Si acesta este motivul pentru care fara doar si poate ma socotesc o persoana interiorizata si nefericita, in timp ce altii cred ca sunt o fire expansiva si fericita. Sufletul meu e manat de Lavinia cea curata,dar in afara ma port ca un ied zburdalnic. Asa cum am spus, resimt totul altfel decat arat- de aceea am renumele unei fete care alearga dupa baieti, flirteaza, isi vara nasul in toate si citeste romane! Lavinia cea vesela rade de toate astea, raspunde obraznic, da din umeri vrand sa para nepasatoare si se poarta  ca si cand nimic n-ar interesa-o, dar vai, Lavinia cea blanda reactioneaza  tocmai pe dos. Fiindca sunt foarte sincera, recunosc ca totusi imi pare tare rau ca trebuie sa dau atat de mare osteneala ca sa ma schimb, dar lupt de fiecare data impotriva unor forte prea mari pentru mine. 

    O voce launtrica pare ca suspina: vezi unde ai ajuns? pareri proaste,mutre ironice si uimite, oameni care te considera antipatica si asta numai fiindca nu asculti de sfatul firii mele bune, dar nu pot; daca sunt serioasa, fiecare crede ca joc o comedie noua si trebuie sa intervin, pt a ma salva cu o gluma. 

     Nu mai pot indura. Devin obraznica, apoi trista si, ca de obicei dau drumul rautatii sa iasa la suprafata si imi inchid bunatatea adanc in mine, iar apoi caut iarasi si iarasi un mijloc ca sa fiu cum as vrea sa fiu si cum as putea fi, daca..... n-ar exista oameni pe lume. [...]

(adaptare dupa Anne Frank "Draga Kitty" marti, 1 august 1994)