...

De mintea mea mi-e cel mai frica
Chiar de nu-i proasta si nici mica
De suflet nu imi e teroare
Nici cand ma macina si doare

Dar mintea mea e mai a dracu'
Gandeste mult, despica'n patru
La tot ce vrea si ce nu vrea
Nu pot lupta doar eu cu ea

Velocitate

Zilnic te caut in fiecare por al pielii mele
Si te gasesc cu greu, ratacit prin epiderma.
Apoi dispari, mi te ascunzi prin vene
Si nu mai stiu nimic de tine o vreme.

Te vad tarziu in nori si printre stele
Pasesti timid, ma cauti doar cu privirea
Ti-e dor de noi, de mine, de placere
Si nu te mai intereseaza nici macar iubirea.

Eu te alung, te caut, te iert.
Ti-e pofta, sete si ce vrei de tu de mine.
Hai lasa-ti mainile intr-ale mele.
Si buzele si tot ce ai mai bun in tine.

Aviditate

Nu ți-e de ajuns să ai doar soare?
Tu vrei și lună? și planete?
Copil hain cu negre plete
Făcut din foc, de ursitoare

Nu ți-e de ajuns că ai sclipire?
Tu vrei și aur, și safire?
Și-n marea masă a omenirii
Să fi un zeu al nemuririi?

Dar n-o să ai tu tot ce vrei.
Căci zeii, nu crează zei!

Simple dorinţe

Îmi doresc să te iubesc
Aşa cum peştii iubesc apa.
Să îmi fi esenţial.
Să te simt.

Îmi doresc să mă cauţi
Aşa cum mulţi îşi caută zeii.
Să mă invoci.
Să mă găseşti.

Şi dacă nu va fi de ajuns
Şi nu va fi...
Îmi doresc să mă urmezi
Îţi doresc să mă visezi
Să mă strigi.
Să mă alungi.
Să mă vrei.

Într-un final...
Ca un păgân vei implora
Să îţi salvez sufletul şi inima.
Te voi privi şi afirma:
- Simple dorinţe.

Abandoneaza-ma!

Scoateţi vocea din capul meu
Vreau să aud doar marea.

Scoateţi chipul din ochii mei
Vreau să văd doar nisipul.

Îmi inunzi simţurile
Cu fiecare părticică din tine.
Îmi acaparezi fiinţa
Şi îmi striveşti eul.
Îmi uiţi numele
Şi îmi alungi indentitatea.
Mă laşi pradă necunoscutului
Şi mă îndepărtezi de cele lumeşti
Ca în final să-mi las lumea,
Să mă alatur ţie în neant.

Eu vreau doar să-mi eliberezi trairile si să îmi restrangi gesturile.
Vreau să ma simt din nou completă şi fără tine alături

Pisica mea este boema

Pisica mea imi intra in cap si imi fura din ganduri. Astazi am surprins-o cazuta pe gandurile mele. Avea asa o privire ratacita, plina de sentimente consumate si ceva sentimente noi, placute. Mi-am recunoscut imediat ochii din ochii ei.
Pisica mea uneori imi fura din spirit. Alearga, sare si striga ba cu entuziasm si frenezie ba cu manie si ura. De parca s-au dezlantuit energiile in ea. Iar eu o inteleg pentru ca ma manifesta pe mine.
Pisica mea imi fura din atitudine Merge tantosa si sfidatoare de parca ar vrea sa darame toate zidurile lumii, dar la primul zgomot puternic se ascunde sub pat.
Pisica mea viseaza ca mine, iubeste ca mine, vaneaza ca mine. Pisica mea e Eu iar eu sunt Pisica mea. Pisica mea este boemă.

Sunt dependenta

Sunt dependentă de tot ce există în viața mea. De la lucruri la sunete, oameni la sentimente. Sunt dependentă și de mine. E o dependență a dracului de greu de depășit. Există vreo asociație ceva? Sau pe mine cine naiba mă vindecă?
Sufăr de indecizie, am fobie de viitor, și îmi tărăgănez prezentul. Cam multe pentru un om așa vesel. Sau poate că sufăr de veselie. Și uite așa m-am hotărât să fiu ipohondră ca să sufar de tot ce mi se năzare.
Dar parcă tot nu e bine.
- Băi ochi verzi, tu suferi de ceva? Sau suferi și tu tot prin ochii mei?
Când te gândești că sunt atâtea suferințe pe lumea asta, parcă mai tare se înmulțesc. Eu am o vorbă: dacă vrei să schimbi ceva în lumea asta, începe de la tine. Căci doar fiind un model îți poti permite să îi înveti pe ceilalți. Nu e genul ăla de vorbă pe care o zici la toată lumea și în orice conversație. E de aia pe care o zici pentru sine.
Și cum ziceam: sunt dependentă! O dependență pe care o hrănesc și o dezvolt singură. Fără dealeri, fără anturaj sau ce mai vrei tu. De aia care îți sparge sufletul nu creierii.

Şi ce dacă plouă?

Şi ce dacă plouă?
Ploaia purifică.
Curăță pământul
De paşii păgânilor.
Curăţă aerul
De sunetul păcatului.
Curăţă omul
De răutate.

Şi ce dacă plouă?
Asflatul ud,
Bălţile...
Sunt doar lacrimi de înger.
Până natura se usucă
Va fi linişte.
Apoi...
Totul o va lua de la capăt.

Dă-mi din fericirea ta

Eu îţi simt fericirea.
E în mirosul pielii tale,
în sclipirea ochilor tăi.
Îţi simt fericirea şi te invidiez
Atinge-mi buzele cu degetele-ţi lungi
şi dă-mi un strop din fericirea ta.

Ştiu că îmi iubeşti chipul distrat
şi îmi urăşti inima râncedă
Şi ştii că şi eu te iubesc...
În felul meu crispat şi rece.
Aşa că,nu mă întreba nimic
Doar dă-mi din fericirea ta.

Ţii minte când mi-ai spus că viaţa nu e pictată doar în roz? Şi că uneori pentru a câstiga trebuie să pierzi. Că fericirea e clădită pe un râu de lacrimi, că orice lucru rău are şi o parte bună. Eu te ascultam. Te ascultam,dar visam în continuare la imposibil. La viaţa lipsită de griji,de urât. Dar m-am trezit brusc scufundându-mă în abis. Şi nu mai erai acolo. Nu mai erai acolo să mă salvezi. Să mă fereşti de răutate, să mă înveţi, să încerci să mă iubeşti şi să mă faci să te iubesc... M-am trezit înconjurată de nimic, pierdută în vise,în fum,în deziluzii. Alungată de alb,părăsită într-un gri murdar. M-ai lăsat a nimănui,cand era clar că îţi aparţineam. Mi-ai predat lecţia şi ai plecat...
Îţi este uşor să vorbeşti,apoi să închizi ochii şi să uiţi? Să te prefaci? Să speri? Să rabzi? Să calci în picioare suflete de copii? Să emani indiferenţă? Dacă da,implor sfinţii să îmi dea darul tău. Să-mi arunce slăbiciunile imposibil de arătat, căci doare. Scrijelesc cu unghiile pereţii,iar palmele îmi rămân imprimate pe lutul fierbinte. Timpul îmi permite să sufăr...trece lent. Sufletul îmi zbiară, imitând notele unui pian abandonat. Dar degeaba! Pentru ca tu nu mai eşti să auzi...